Tzatzele tzigancii

La mine in sat nu erau tzigani, in sensul ca nu aveau salasuri statornice, doar strabateau satul dintr-o parte in alta, la cersit sau la furat. Banuiesc ca nu s-au aciuat, din cauza ca satul nu avea o pozitie  strategica, era destul de departe de soseaua care le permitea sa aleaga intre a sta si a pleca in lumea larga. Cam la 10 km, deoparte si de alta a satului meu, aveau tabere, si de acolo, in fiecare dimineata probabil ca isi fixau traseele.

Imi aduc aminte, cred ca aveam cam opt ani, era vara si eram singur acasa. Tata, era plecat pe santiere, iar mama era la munca pe camp. Cred ca se apropia amiaza cand pe prispa a aparut o tziganca intre doua varste care mi-a propus sa-mi ghiceasca cu ghiocul. Eram extrem de tentat sa-mi aflu viitorul, dar i-am spus ca nu am cu ce sa o rasplatesc. Ea mi-a spus ca am, sa ma urc in pod si sa tai o halca de slanina.Asa am facut. Mi-a ghicit ea ce mi-a ghicit, i-am dat slanina si a plecat in cautarea altei victime.

Mama, care aflase ca e o tziganca in sat, a ajuns acasa cu o nuielusa in mana. I-am spus ce s-a intamplat, mi-am luat portia de nuiele peste picioare, dar povestea nu s-a terminat. A plecat si a gasit-o pe tiganca ghicindu-i unei fetiscane, un pic mai mare decat mine. Desi mama era o mana de om, a folosit nuielusa si pe tziganca, a recuperat slanina, chiar daca tziganca a amenintat-o cu cutitul. A dat slanina la caini.

Mai tarziu, dupa ce am crescut, am aflat ca nu aceasta a fost singura mea aventura cu o tziganca. Fiind nascut la sapte luni, si in consecinta, destul de firav, iar mamei terminandu-i-se laptele de la san, m-a dat sa sug de la sanul tzigancilor care treceau prin sat.

Daca inchid ochii  si incerc sa-mi reamintesc, ca printr-o regresie hipnotica, simt un miros de fum si salbaticiune, si vad un sfarc extrem de alb proiectat pe intunericul noptii…Dar ce bun era….

One Response to Tzatzele tzigancii

  1. klaudia says:

    Un loc maiestuos cu arome tari de pamant gras,umbros si roditor ne ajuta sa ramanem macar pentru cateva clipe….muti de uimire…Suvoiul de ganduri haotice care ne bantuie si ne chinuie trupul in fel si chip,conteneste acum…Prin ochii nostri Dumnezeu(constiinta)se priveste pe el(ea)insusi(insasi)…Si vede iarba,flori,munti…fara sa le numeasca…El doar curge prin noi,canale sfinte si curate si …se vede pe EL insusi…ISI VEDE TRUPUL… TACERE….Dumnezeu isi poate privi trupul prin ochii nostri doar cand tace mintea care judeca si categoriseste mereu oameni,locuri,fapte si le imparte in bune sau rele…De aceea exista tot…De aceea exista BIHARIA…ca sa te ia de mana…sa alergi,sa adulmeci,sa musti …si apoi imbatat sa te rostogolesti in TACERE ….Trecand Dincolo…de Tzatzele tzigancii acum intelegi ce dimensiune de necuprins are aceasta…TACERE? P.S.Dumnezeu fiinteaza in structura materialului intarit….fara sa-i pese de modelarea structurii disilicatului de Litiu vitros cu metoda dinamicii moleculare….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: