Minerva. Episodul doisprezece.(pour les connaiseurs)

Totul, sau aproape totul, in jurul nostru pare fragmentat. Aceasta fragmentare incepe cu noi insine. Ne percepem ca entitate si toata lumea se construieste in jurul eu-lui propriu. Aceasta poate fi o piedica in demersul cunoasterii.. Imperativul romanesc de care vorbea Daniel T.Suciu , “uita-te si uitate” este sugestiv. Nu poti sa te uiti(sa vezi) daca nu te uiti(pe tine). La urma urmei, aceasta construire a lumii in jurul propriului tau eu se constituie in asumarea pozitiei, pentru om, de observator al realitatii. Teilhard de Chardin spunea ca omul nu este in natura, ci el este locul in care natura se dezvaluie siesi.
Cand Eva a muscat din pomul cunoasterii, si dupa ea si Adam, primii oameni au indraznit sa afirme “Eu sunt”. Probabil ca de atunci fiecare om cauta cu obstinatie sa stie “ce este”. Aceasta suprema indrazneala si razvratire impotriva Divinitatii a constituit probabil prima incercare a omului de a-si asuma pozitia de observator a lumii in care traia. Lumina taborica (“EU SUNT CEL CE SUNT”) i-a intarit confuzia si nesiguranta dar i-a dat si un graunte de speranta. Atunci cand omul a vazut ca nu se poate autodefini, a aparut negatia. In loc sa afirme “eu sunt x”, “eu sunt y”, dar pentru ca nu a avea suficiente argumente, primul om alungat din paradis a spus : “eu nu sunt x” ,” eu nu sunt y”…
Constientizarea a aparut prin negativitate, iar aceasta functie isi pastreaza puterea si astazi. Caracterul afirmativ al definirii, pentru ca nu se putea ramane la o infinitate de negatii, a fost acum simplu. Negarea propriei negatii. “Este ceea ce nu este”. Sau dupa cum spune Henry Ey, a fi constient inseamna afirmarea unei functii de negatie.
In ceea ce priveste temporalitatea, Heiddeger spunea, ca “temporalitatea constituie, intru-n orizont extatic, iluminarea lui DA”. Insuficienta datului(Gaston Berger), face ca prezentul sa nu aiba “plinatate” suficienta. Nichita Stanescu afirma ca “nu starea ,ci nestarea noastra creeaza timp”. Neperceptia propriei manifestari sau perceptia propriei nemanifestari creeaza temporalul… De aici pana la efectul de forma, puterea yantrelor sau experimente militare necesar de a fi efectuate in conditii reale de razboi,nu mai e prea departe….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: