Minerva.Episodul zece. Puiutzul.

Reamintesc cititorului ca Minerva a fost mama mea. Ce-a care l-a asteptat pe viitorul meu tata sa se intoarca din puscariile comuniste si poate nu numai comuniste.Ca la putere in afara de romani erau si alogeni…dar asta este alta poveste, Cititorule, iti marturisesc cu toata sinceritatea, ca acolo, in munti,am invatat multe. Acum, tu, care esti un om scolit, o sa ma intelegi mai bine….In limbajele de programare se lucreaza cu clase. Clasa este un fel de arhetip,pe care il poti instantia in mai multe ipostaze, de fiecare data cu alti parametri. Instantele le poti ucide, sau se pot ele sinucide, dar clasa ramane. Acum,dupa ani, imi dau seama ca dragostea este o clasa divina.O putem instantia sub multe ipostaze, dar ea ramane. Si acum am sa va spun povestea puiutzului… Nu am spus-o nimanui pana acum…Aveam 17 ani,abia ma naravisem la mirosul de catrintza…Eram in vacanta, nu mai mergem de mult cu vitele in padure, aveam alte insarcinari in gospodarie. Tin minte si acum, era intr-o zi de vineri, si i-am spus mamei ca ma duc eu cu animalele in padure. Rex, lupul meu credincios, abia astepta.Alerga vesel in fata mea ,toata lumea era a lui…Am intalnit pastorii, baieti si fete din sat, sub culmea varfului Dealul Mare, la Fagutz. Era o zi calma de vara, m-am asezat la umbra unui fag si am adormit. cand m-am trezit, aproape se insera. In poiana nu mai era nimeni decat vitele mele. Cred ca ceilalti uitasera de mine. Dar mai era totusi, cineva. Mai era Puiutzul. Asa ii spunea toata lumea,, Puiutzul. Puiutzul era o fata care avea cred 16 ani, cu trup baietos si cu ochi ciudati. Ochi de vulpe care irizau in galben, ca frunza padurii in toamna. Nu vorbisem de multe ori. Dar am auzit-o cum ma striga, cred ca ea m-a trezit….”Ajuta-ma, te rog, nu pot sa calc..Cred ca mi-am rupt piciorul…”.Buimacit, am mers la ea, si am vazut ca un picior i se umflase…I-am zis sa se linisteasca, ca o voi duce eu acasa…Era un drum de 5-6 kilometri pe care trebuia sa-l strabatem…Am adunat vacile in fata noastra, si am pornit…dar nu putea sa calce….Si i-am spus ca o sa o duc in brate, ca altfel nu am cum…s-a imbujorat dar nu a spus nimic. Am luat-o in brate, parul ei se intalnea cu parul meu…ii simteam trupul usor, cu miros de salbaticiune…Seara se lasa implacabil…din cand in cand ma privea…lasandu-si capul pe spate…si spunandu-mi sa ma opresc daca am obosit…Daca nu am uitat vreodata niste sani,au fost sanii ei, care m-au apasat si m-au mangaiat tot drumul….Am ajuns cu bine acasa. Puiutzul s-a facut bine. Am aflat ca s-a maritat pe undeva prin Banat.Intotdeauna cand Dumnezeu mi-a oferit sansa sa iubesc, mi-am amintit de acest drum initiatic, aproape. Si am incercat sa regasesc inocenta Puiutzului….Si a mea…

One Response to Minerva.Episodul zece. Puiutzul.

  1. Corina Coman says:

    Cine a “gustat” roua cu picioarele goale si a simtit mirosul otavii pe inserat, nu poate sa fie insensibil la o astfel de relatare. Dulce esti tu, inocenta!:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: