Minerva. Episodul trei.

Camp-Motzi, 10 august 2006

Postul de politie era pustiu. Stiu ca seful de post m-ar fi recunoscut, pentru ca ma stia de cand il vizitam pe popa Porumb. Am oprit acolo,nu pentru ca mi-ar fi fost frica, ci pentru ca mi-ar fi placut sa provoc o confruntare intre institutiile statului, institutii care in general se dispretuiesc una pe alta.Si nu numai pentru salarii si avantaje. Majoritatea componentilor politiei si serviciilor secrete  sunt complexati, crezand ca au esuat in institutiile respective. Mai putin cei racolati pe alte filiere. In satele si localitatile mai mici, oamenii (despre care vorbesc) se bateau in vile, masini, in general, proprietati. Cei de la nivele mai inalte poleiau in alte infatisari si aspiratii, acelasi lucru:banul. Intr-una din primele vizite in strainatate, in Franta anilor 1990, un batran breton m-a intrebat: Draga domnule, Dumnezeu a fost present in revolutia romana?. I-am raspuns: Domnule Yannick, eu cred ca dumneavoastra, bretonii, aveti un simt special ca sa-I simtiti prezenta lui Dumnezeu..Prea des va inmormantatii oamenii care pleaca pe mare, prea multe vaduve au fost in Bretania..Da, cred ca Dumnezeu, a fost present in revolutia romana..Si mai este si acum present..Numai ca oamenii se uita in sus, dar se opresc la sefii de care depind azi , nu se gandesc la eternitate…

Tradarea…Cat de josnica paote fi tradarea,cred ca nimic nu poate fi mai josnic…Eu am fost crescut in cultul prieteniei, pentru ca la fel ca in rugby, nu poti ajunge singur in terenul advers…

M-au napadit gandurile… De cateva luni mi se pare ca si-a schimbat atitudinea fata de mine…Poate pentru ca in prima parte a legaturii noastre m-a rasfatat prea mult…poate pentru ca o anumita detasare a mea, tot initiala s-a transformat intr-un sentiment puternic. Lumina din ochii ei ma facea sa ma simt puternic, plin de avant si de ameteala zborului.Mintea mea a fost intotdeauna analitica, acumuland si procesand informatii aparent disparate, cautand si facand conexiuni. Cred ca ,situatii latente, virtuale, dar posibile logic se interferau cu realitatea, uneori banala. Oare sa fi ajuns sa ma comport cum ma comport pentru ca vizualizez REAL, structuri logice, asa cum Ladima vedea idei? Nu stiu….Deocamdata nu stiu…. Trupul ei …il mangai cu gandul si cand nu este langa mine si nu imi pot imagina ca altcineva ar putea sa o faca. Dar uneori imi pot imagina. Cand nu este langa mine, parca toate fantomele trecutului o ataca si eu scrasnesc din dinti, neputincios…Toate mainile care au atins-o se contopesc intr-un spectacol grotesc ,ca un tablou a lui Hyeronimus Bosch intruchipand o decadere umana excesiva. Se alcatuieste un demon format doar din degete si palme care o ataca, o ating lasciv, scabros, o murdaresc si eu nu pot sa fac nimic.Si totusi, incerc sa fac…Incerc sa o imbaiez cu gandul meu, sa o scald in apa sufletului meu, aproape oficiind un botez…sa imi inchipui ca fiecare atingere impura de pe trupul ei poate fi anulata de buricele degetelor mele…

Asta gandeam in asteptarea serviciilor  speciale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: