Popasul

Cand omul porneste intr-o lunga calatorie, este obligat din cand sa faca popasuri, chiar daca ele nu erau planificate. Uneori i se inmoaie picioarele, uneori ar vrea sa renunte, dar stie ca intoarcerea ar fi mai grea decat renuntarea la calatorie.Nu oasele trudite si obosite il fac sa poposeasca ci sufletul si indoielile. Ca nu exista calator fara indoieli. Poate nu a fost traseul bine ales, poate il asteapta zone cu pericole, mlastini sau nisipuri miscatoare.Se va ridica si va merge mai departe, numai daca scopul calatoriei sale este foarte bine definit. Daca nu stie exact ce vrea, sansa sa se rataceasca este foarte mare. In aceasta zi, mi-am ales popasul intr-o poiana. Flori, multa frunza verde si un izvor ingrijit, semn ca zona era locuita, sau macar vizitata din cand in cand. Se apropia asfintitul si m-am hotarat sa inoptez acolo. Nu imi era frica de fiarele padurii, nu aveau ele nimic cu mine. Si mai era si credinta ca pana nu ajung la capatul calatoriei nu mi se va intampla nimic. Chiar daca eram obosit, nu imi era somn. Amurgul se lasa, iar flacarile focului pe care-l facusem, aruncau umbre lungi peste pajiste.Ma, gandeam, voi duce calatoria pana la capat? Intr-un fel sau altul ea se va sfarsi, dar calatoria, orice calatorie, are si un tel.Telul, idealul, tinderea asimptotica, asta era problema….Nu totul a mers bine in calatorie..Am mai gresit drumul, am apreciat gresit distanta, sau mi-am ales tovarasi de drum nepotriviti…Era foarte greu sa calatoresti de unul singur..Acum singurul sprijin pe care il aveam era un baston….Norocul meu e ca aveam niste repere foarte clare, nu multe, dar stiam ca nu ma puteau insela…Si nu le puneam niciodata la indoiala….Am avut tovarasi de drum care nu credeau in ele, sau care incercau sa ma convinga ca nu sunt importante..ca tot acolo o sa ajung pana la urma. Poate ca aveau dreptate, dar pe care drum? Pentru ei era important doar punctul final, pentru mine conta si drumul… Si cum sa nu conteze…Nu stiam cum arata terminus point, dar drumul il simteam cu tot sufletul meu….Mi-am rememorat aceste lucruri inainte de a adormi..Dimineata m-a trezit cantecul pasarilor si lumina din azur..Inca traiam…..

2 Responses to Popasul

  1. Kim says:

    “Dimineata m-a trezit cantecul pasarilor si lumina din azur..Inca traiam…..”; deci, esti viu! Contez pe asta.

  2. Wasabi says:

    Ne mai împiedicăm și acum?🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: