Recursiv (episodul douazecisisapte) -Drumul lui Ioan(unu)

Drumul lui Ioan

Drumul lui Ioan…doar Dumnezeu stie care a fost cu adevarat drumul sau , desi drumul sau ramane, ca asa se cheama…urca pe valea Poienii, pana la Gruiul Dumii, trecand pe la Frunti si Romaneasca..pana aproape de crestetul Bihariei…Ioan a facut scoala de invatatori, invatase sa cante la vioara, la Deva..dar avea un mare pacat, lupta in 1948 impotriva comunistilor, la 23 de ani.Se indragostise de o fata din vecini , de Minerva. Ioan a fost arestat, dar Minerva l-a asteptat ,sine die..nu stia in ce inchisoare este si nici ce condamnare are…A iesit Ioan dupa trei ani si trei luni.Si-a gasit tatal in cimitir, mort la 50 de ani, dupa o bataie a militienilor..Caii l-au adus acasa mort. Tortionarul care il batuse temeinic se chema Purcarin. Ioan l-a intalnit dupa multi ani. Ioan a iesit si a fost trimis la tarnacop.Era vremea in care se infiintasera societatile mixte sovieto-romane, Sovromurile. In Apuseni erau zacaminte importante de uraniu, la Baita si Avram Iancu, dar nu erau drumuri de acces. Si Ioan a inceput sa lucreze la drumul spre aceste mine.Pentru ca era baiat inteligent , a fost avansat , avand acces chiar si in Zona 0, pazita de rusi permanent. Rusii erau foarte vigilenti, avand cate doi soldati care pazeau camioanele cu minereu radioactiv, stand chiar pe acesta.Sa le fie minereul usor.
Drumul lui Ioan este intiatic, dar el a coordonat creatia sa cu oameni care foloseau tarnacopul si lopata.Fara explozivi, iar utilaje sofisticate nu existau pe acea vreme,Sa incepem sa urcam…
Gara Balcanilor…Este ciudat sa auzi de gara cuiva pe munte…unde cea mai aprropiata linie ferata este la cativa zeci de km..iar balcanii ereau locuitorii satului Balc, in care acuma mai exista patru familii…Gara balcanilor exista pentru ca exista intoarcerea acasa….Valea Lunga.Mie nu mi s-a parut lunga, pana am observat adancimea de unde venea, cat de intunecata era privind in jos. Fara indoiala , Valea lunga era misterioasa. Apoi am ajuns la Omul Mort. O cruce sculptata intr-un fag. Nu se mai vedea scrisul. Dar Ioan stia ca acolo se petrecuse o drama, si a decis sa se sculpteze crucea.Suntem inca jos, lumina patrunde greu, suntem intre cenusa si argintul norilor, dar norii nu se vad pentru ca padurea e deasa.Si dintr-o data ajungem la Frunti. Mai este mult pana sus, dar vedem de unde am plecat si doar simtim unde vom ajunge…Tot pe drumul lui Ioan.

One Response to Recursiv (episodul douazecisisapte) -Drumul lui Ioan(unu)

  1. ion says:

    Ioan…era viata, forta si frumusete. Lumea l-a cunoscut cu bune si cu rele, ca pe orice om!
    Drumul a fost greu si usor …dar a fost un DRUM.
    A transmis lumina si I-a permis s-o vada in amurg, in cartea sculptata, in invalmaseala de feriga. Slova e fierbinte si continua drumul, defrisand sensurile invatatorului. E tare greu , e cu sens unic spre si despre neam.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: