Recursiv (episodul douazecisisase)

Intotdeauna am avut o cetate de cucerit…Nu am fost un soldat disciplinat, nu am trait niciodata timpuri de pace….Cand intreaga garnizoana dormita, eu dezertam ca sa lupt…trimteau batalionul de interventie sa ma caute, inarmati dupa cum spunea regulamentul, uitand, in graba lor, sa-mi controleze rastelul…eram neinarmat…cu armament conventional.Intotdeauna ma gaseau, si reveneam in unitate..nu se facea raport, nu era consemnat nici un eveniment. Eveniment a fost cand am fost arestati de proprii nostri camarazi, dupa ce chefuisem (in haine civile) la restaurantul Central din mica urbe B.Am fost arestati nu pentru ca facusem chef, ci pentru ca aveam prostul obicei sa nu salutam decat gradele superioare. Si ghinionul nostru a fost ca in seara aceeea de 26 septembrie 1979, a trecut prin preajma un capitan…. Era o romanta imbecila pe vremea aceea:

“16 ani si doi ochi negri
i-am vazut dupa doi ani
intr-o fusta eleganta
in brate la capitan
vezi fetito ce fac banii
dragostea cu toti golanii
vezi fetito ce fac leii
dragostea cu derbedeii”

Capitanul era cu una de brat si s-a dovedit golan si derbedeu.A dat telefon la corpul de garda, si cand ne-am intors la unitate am fost luati ca din oala. Somatii, lanterne, parole, pistoale…A doua zi am facut un mars de 40 km (eram infanteristi, pentru ca cei cu dosar prost nu aveau acces la alta arma), am rechizitionat o caruta ca sa-l putem aduce pe ofiterul delegat de comandament in unitate, si apoi am facut trei zile de arest. Asa ma facut cunostinta cu sfantul bulau, cu preacuviosul tzambal…Nu ma afecta pentru ca eu aveam razboiul meu…Eram suparat doar ca nu o mai puteam vedea pe chelnerita cu ochii limpezi si negri, negri nu albastri. Dupa arest, am iesit la comandant la raport. Sa traiti, trebuie sa-mi dati permisie sa plec la Bucuresti. De ce sa pleci, ma intreaba colonelul? Sa cumpar creioane colorate, zic eu. S-a inrosit la fata, si imi zice; ma, voi TR-istii va credeti foarte mishtocari…Nu, tov. comandant, plotonerul de la harti mi-a zis ca daca tot sunt din Bucuresti, poate fac rost de niste creioane colorate bune, ca astora de aici li se rupe varful…Mi-a aprobat. Dupa ce m-am “liberat”, atunci a inceput razboiul. Razboiul meu….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: