Recursiv (episodul douazecisidoi)

“…In zilele noastre, arta si stiinta par a fi doua domenii disjuncte. Stiinta, prin limbajul sau superspecializat, se adreseaza unor initiati, informatia semantica fiind accesibila doar acelora care dispun de semnificatia simbolurilor folosite. Informatia estetica ce provine de la o opera de arta este mult mai accesibila. Abraham Moles arata ca in timp ce informatia semantica are caracter de logica universala, structurata, informatia estetica nu poate fi tradusa intr-un alt sistem de simboluri logice, este un fel de informatie personala.
Daca incercam sa mergem spre origini, vom vedea ca atat stiinta cat si arta erau limitate la folosul lor religios. Prin arta se evoca Divinitatea, iar spatiul artistic creat prin functiile artei trebuia sa devina un mediu in care zeitatile puteau sa coboare (Dan Botta). Acest spatiu era generat si caracterizat prin armonie, fie ea statica(sculptura) sau dinamica (muzica, dans). Sau dupa cum spune Aristotel, principiile artei sunt ritmul, proportia si limitele.
In acelasi mod, primii oameni de stiinta au vrut sa intelega lumea prin prisma unor speculatii religioase asupra ordinii universale, introdusa prin actiunea Divinitatii. Dezordinea, pe care o constatam in unele dintre manifestarile naturale, nu este reala. Credinta acestori ganditori era ca in spatele acestei dezordini exista o “ordine ascunsa”.  J.J.Rousseau afirma ca astronomia a fost nascuta din superstitie si chiar Einstein declara ca teoria relativitatii a avut o inspiratie de tip religios:  “Eu sustin cu tarie ca religia cosmica este mobilul cel mai puternic si mai generos al cercetarii stiintifice”(prin religie cosmica se intelege venerarea naturii ca reflectare a ratiunii Divine).
Platon credea ca Dumnezeu a introdus peste tot in lume forme si proportii geometrice, lumea nefiind doar ordonata ci matematic ordonata, iar cel ce doreste sa cunoasca lumea va trebui sa descopere aceste forme primare. Spatiul pur nu va putea exista decat atunci cand orice forma este in armonie cu toate celelate forme posibile.Armonia este universala.Lucrurile pot fi deosebite, dar ceea ce le leaga este comun. Numirea unui lucru prin cuvant, inseamna deja realizarea unor analogii. “Nomen est numen” adica “A numi inseamna a cunoaste”” . Asta a fost doar una din lectiile lui Mihai, tinute sub cerul instelat al muntelui…

2 Responses to Recursiv (episodul douazecisidoi)

  1. ana pauper says:

    Ceea ce spui despre stiinta de azi pare sa fie valabil si pentru arta de azi (superspecializata, sofisticata, “de nisa”). Ar inseamna ca ne-am rupt definitiv de “unitate”?

  2. Trist, dar cam asta ar insemna…La inceput arta era simbol, acum incercam sa redam detaliile (pe nisa) , incercam sa reproducem natura, uitand ca nu asta ar fi menirea noastra…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: