Recursiv(episodul douazeci)

Intr-o anumita clipa a povestii noastre ,Dalena nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine. Dupa ce mi-a zis: “Periodic, intri in exil. Stiu asta. Nu te aprob, nu te dezaprob. Atunci, in perioada ta de autoexilare, nu ai nevoie de mine. Dar iti este dor de mine, de Dalena.dar atunci iti esti autosuficient.” Nu cred ca a folosit chiar aceste cuvinte, dar asta era esenta…Dalena era o fata simpla…Dalena nu era fata desteapta, desi era desteapta, Dalena nu era, dar era….Sa-ti vorbesc despre exilul meu? Una era cand ma exilam eu, si alta era cand ea ma trimitea in exil.Cand ma exilam eu eram egoist, cand ma exila ea, eram turbat..Turbat ca imi cunostea cel mai ascuns secret, ca nu puteam sa ascund nimic de ea.Turbat, pentru ca autodafe-ul pe care mi-l faceam devenea public, doar prin faptul ca ea stia ce fac, si de ce fac…O perioada lunga nu a vorbit cu mine. Ba poate a vorbit..Ochii, urma zambetului….Ma adanceam in singuratate.Singuratatea sporea odata cu dorul…si invers.Uneori eram tentat,sa anulez , datorita orgoliului, toate simtamintele care erau. Ca nu e unica…ca mai sunt si alte fete.Dar in noptile grele, lungi ale exilului, stiam ca e unica.Stiam ca e fata mea….(Va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: