Recursiv (episodul saptesprezece)

Eram oare intr-o criza de identitate? Nu cred, dar drumul in solitudine produce nu alienare ci o mai mare putere de a fi sincer cu tine insuti. Uneori timpul pare ca se opreste, nu mai ai perceptia trecerii lui ci doar constiinta clipei. Clipa atotputernica ,ca un black hole care absoarbe gandurile, amintirile si ti le revarsa in suflet si inima. Si credeti-ma, trebuie sa fii pregatit pentru o asa experienta. Pentru ca intotdeauna clipa e tacuta.

Imi amintesc…un gand de a lui Mihai..nu stiu daca se referea la Dalena…”… dupa o perioada, ea a tacut..Nu raspundea la telefon, nu raspundea la scrisori..disparuse, mai putin din sufletul meu. Nu cred ca-i gresisem cu nimic. Stiu ca poti trai in proximitatea cuiva, in acelasi oras si sa nu-l mai intalnesti niciodata. Intersectiile destinelor sunt stranii…Dar speram ca o voi mai revedea. Ma gandeam doar la clipa in care ne vom privi in ochi…Nu eram pregatit in ai spune ceva..dar asteptam acel moment magic…Magia luminii ochilor, poate magia pleoapelor coborate, sau poate tremurande.Magia adevarului. ”

Inca nu eram pregatit sa evadez din clipa. Dar drumul spre varf ma astepta, si era inca lung….(Va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: