Recursiv(episodul saisprezece)

Am cazut. Rau de tot. Mi-a alunecat piciorul pe muschiul unei stanci si m-am pravalit …Cand mi-am revenit nu stiam unde ma aflu, si nu stiam ce caut pe acest munte si incotro merg…Am reusit sa ma ridic si am observat ca am oasele intregi…Ma ranisem la cap, dar pareau rani fara importanta. Ma gandeam la Dalena, si m-a strafulgerat gandul ca nu trebuia ,ca ea este in amintirile lui Mihai Rotundu, era comoara lui, de ce sa ma gandesc eu la ea, pe care o stiam doar din povestirile lui? Eram hotarat sa ajung la cabana lui Mihai, sa-i povestesc, poate imi dadea o explicatie…Si atunci m-am gandit ca poate iubita o stii si o cunosti in functie de povestirile pe care ti le spui tu insuti despre ea…fiecare povestire de acest fel este o slujba pe altarul bucuriei si neputintei…fiecare povestire aduce un adaos..ca fara sa povestesti in tine dragostea, ea va deveni o himera, si ma devreme sau ma tarziu o sa dispara. In acel moment, am avut impresia ca Mihai Rotundu sunt eu, ca de fapt drumul meu pe munte era un drum spre mine.Exista oare cu adevarat Mihai? (va urma).

5 Responses to Recursiv(episodul saisprezece)

  1. ana pauper says:

    Mihai există.

  2. mihaibiharia says:

    Esti absolut sigura?🙂

  3. mihaibiharia says:

    Cred ca ai dreptate Ana….ca intotdeauna…Tu care stii sa faci jocul secund, joc fecund..am incredere in intuitia, premonitia ta. Multumesc. Daca nu mai vorbim , Iti doresc Sarbatori Fericite si La Multi Ani. Iar mie imi doresc…La Multe Ane🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: