Dribland printre ingeri….

In acele vremuri stiam componenta tuturor echipelor din fosta divizie A…Adolescent cuminte si rebel in acelasi timp , incercam in satul meu din Apuseni sa fiu la curent si sa fiu sportiv in acelasi timp…imi caleam muschii cu fanul si cu lemnele padurii….Cand am ajuns la Arad, la liceu, era la UTA generatia Domide, Lereter, Petescu…cei care au eliminat Fejenord Rotterdam, pe vremea aceea campioana Europei…dar nimic nu se compara cu aparitia lui Nicolae Dobrin….Adversar, lumea il iubea, pentru ca Gascanul nu juca impotriva cuiva, el juca pentru frumusetea miscarii, pentru frumusetea dansului….Era o muzica pe care multi o simteau cand Dobrin intra pe teren…Un dirijor nevazut isi misca bagheta deasupra stadioanelor in care el juca….el a dat frumusete vietii noastre pentru ca a fost un artist. Nu voi plange, desi imi vine sa o fac. Sunt convins ca driblingurile lui exista in celalat spatiu, pentru ca de acolo le-a si dobandit. Dumnezeu sa-l odihneasca…