Recursiv (episodul treisprezece)

Unii se cred alesii lui Dumnezeu pe Pamant (sau pe pamant)…Cea mai mare greseala… Un Tata nu isi iubeste copiii diferentiat, ii iubeste pe toti la fel….Dalena a plecat, dar e in continuare cu mine…ma gandeam la Vamile Vazduhului…ce vama putea sa plateasca acest copil pur…pe care doar dragostea mea trupeasca ar fi putut sa o impurifice…desi, nu cred…

In ziua in care a murit, aprind o candela…mai uit uneori…dar o simt vie…Cand a murit, i-am spus cred ca pentru prima data, “iubirea mea” desi ii spuneam in fiecare zi, “iubita mea”. De ce iubitele noastre nu sunt si iubirile noastre?

Mihai era grav si trist . ” Si atunci am avut o revelatie.Poate nu o revelatie, o iluminare. Suntem muntilor de-o seama/N-am cersit tara la vama…La Vama Vazduhului nu negociezi, platesti…Nu exista spaga…Platesti si pentru ce ai facut si pentru ce nu ai facut si trebuia sa faci….Vama Vazduhului e atemporala pentru ca si noi suntem atemporali.Nu ai nevoie de timp pentru a face bine. Ai nevoie doar de clipa.De atunci, de cand mi-am dat seama de acest lucru, sunt ceva mai linistit. Mai optimist. Optimist in moarte sau in drumul sprea ea…Am avut nu de mult o senzatie stranie. La ultima mea calatorie cu avionul, a  fost prima data cand nu imi mai pasa daca acesta se prabuseste sau nu.. era tot una…Iubirea mea e iubita mea si doar atat conteaza”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: