Recursiv (episodul sapte)

Norii acoperira cerul. Trebuia sa ma adapostesc undeva pentru ca se simtea apropierea furtunii. Furtunile in zona erau puternice dar nu tineau mult. Nu departe de locul unde ma aflam stiam un adapost. Cu putin noroc puteam ajunge la el inainte de inceperea ploii. Am iutit pasul si cand primii stropi au inceput sa cada am ajuns. Adapostul era un fel de sopron, in care trebuia sa nu stai prea aproape de intrare pentru ca rafalele de ploaie ajungeau in interior. Era situat intr-o poiana, o faneata destul de larga. Iarba era deja cosita si cladita in gramezi care apareau ca niste mogaldete prin perdeaua de apa ce se lasa. In interior, intr-un colt era o lavita, iar in celalalt colt o gramada de iarba. Nu m-am asezat, desi ma atragea mirosul fanului, am preferat sa stau in picioare, sprijinit de un stalp de la intrare, privind ploaia, care surprinzator, cadea linistita. Amintirea povestii de dragoste a lui Mihai, la fel ca si calmul contopirii ploii cu verdele pamantului, mi-a dat lasat in suflet pace. Pentru pe cat de ciudat a inceput aceasta poveste, pe atat de deosebita ,dar neobisnuita a fost continuarea ei.

“De la acea petrecere din iarna nu ne-am mai vazut pana s-a imprimavarat. Dar eram fericit pentru ca stiam ca exista ,stiam cine este si unde locuieste. Stiam chiar si cum o cheama. Magdalena. Eu o alintam ,Dalena. Magda, nu imi placea pentru ca aveam impresia ca are rezonante prea dure. Cand am intrebat-o cum i se spune acasa, mi-a raspuns simplu, chiar Magdalena.Dar chiar ii placea sa-i spun Dalena. Pe vremea aceea eram elev de liceu in orasul A. Deobicei veneam acasa numai in vacante, dar acum  cautam motive sa vin mai des. Coboram din tren in zona unde incepeau dealurile, dupa ce treceam de tara Zarandului. Crisul Alb isi continua drumul spre Brad, iar eu urmam drumul care o lua in stanga. Tineam legatura, normal prin scrisori, pentru ca in satul ei nu era telefon.Aveam un loc de intalnire al nostru. Ascuns”. Mihai isi opri pentru un moment povestea, dar isi continua gandul in alta directie.” Acuns. Acest ascuns m-a urmarit toata viata si ma urmareste si acum. Sunt un om sociabil, tu ma cunosti.Dar exista in mine dorinta de ma ascunde.Nu de a ma izola. E un fel de ocultare fecunda,daca vrei.Cand ma ascund, lumea se apropie de mine. Un scriitor pe care il iubesc, John Fowles a pus intrebarea: tu ce bei, apa sau valul? cand eram in lume gustam apa,cand ma ascundeam savuram valul….Dupa cum stii , m-am ocupat de teoria numerelor. Sunt fascinante. Ma scundeam de operatori, de cuantificatori, de limite, de toate formalizarile posibile, si atunci simteam armonia lor. Dansul lor. Exista un sir, Morse-Thue in care dezordinea si ordinea coexista. Depinde ce fel de ochelari ai. Asa si mai departe. Cu Dalena(Va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: