Recursiv (episodul patru)

Drumul urca usor, nu ajunsesem inca la portiunile mai dificil de strabatut cu piciorul. Dintr-un fag am smuls o creanga uscata dar destul de solida pe care am transformat-o in baston. Treceam pe langa pietre acoperite cu muschi, pe langa izvoare din care apa curgea printr-un jgheab ,sau valau, cum i se spunea prin partea locului. Paseam cu spor, gandindu-ma ca de fapt mersul uman este o succesiune de caderi inainte. Te ridici si cobori, iar te ridici si cobori. In alt plan,doar cobori. Spre batranete si moarte. Dac-ar fi sa mor ca maine, nu-mi pare rau dupa lume, c-am jucat si-am chefuit, multe mandre am iubit. Versuri ale unui cantec din zona. ” Oameni de stiinta, filozofii cauta adevarul. Numai ca in zona primara a realitatii existentul factual si existentul logic se confunda, devin acelasi lucru. Logica realitatii este monovalenta . Aici, orice asertiune e adevarata, ori nu exista. Nu exista in sensul ca nu are rost sa o formulezi. Vorba lui Nichita Stanescu: iepurele nu este adevarat. El este real.”. Ma gandeam la vorbele lui Mihai in timp ce mergeam. Si cum ramane cu “Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi?” am intrebat eu. “Pai situatia sta cam asa.Ai rabdare sa asculti?” ma intreba Mihai. “Am, sigur ca am” am spus. “Exista cunoastere catafatica si cunoastere apofatica. Cunoasterea apofatica este cunoastere prin negatie. Cunoasterea catafatica este afirmativa. De exemplu afirmam ca Dumnezeu are toate perfectiunile. Apofatismul neaga existenta oricaror imperfectiuni ale lui Dumnezeu. Suntem inconjurati de notiuni negative. Spre exemplu dezordinea, haosul sunt definite ca lipsa de ordine.Intunericul ,lipsa luminii. In fond si noi ca persoane, mai degraba stim ce nu suntem decat ce suntem. Constientizarea apare prin negatie. Henry Ey spunea ca a fi constient inseamna afirmarea unei functii de negatie. Pe muntele Horeb, Dumnezeu ii spune lui Moise: Eu Sunt cel ce Sunt. Tocmai aici e diferenta. Doar Dumnezeu poate afirma asta, nu omul. Probabil ca libertatea adevarului christic este cunoasterea lui Dumnezeu”.Incepeam sa-l inteleg mai bine pe Mihai. Ii intelegeam mai bine calmul, detasarea, pacea. Si bucuria de a trai, si absenta fricii de moarte. Nu era mistic. Si nu era nici un guru, un maestru spiritual. Era mai degraba un Kesarion Breb, eroul lui Sadoveanu din Creanga de Aur. (Va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: