Recursiv (Episodul doi)

Urcam. Eram pe Dealul Ursului si inaintam atintindu-mi din cand in cand privirea pe munte. Ma gandeam la religia cosmica ,venerarea lumii inconjuratoare ca reflectare a Ratiunii Divine. Ma gandeam si la preoteasa Debora care spunea ca muntii curg in fata Domnului…Numai ca timpul nostru este finit. Si de ce imi pasa mie de timp? Parafrazand pe Edmund Hillary, australianul care a cucerit prima data Everestul, as zice ca pentru ca exista. Exista timpul cu adevarat,oare?

Mihai Rotundu era mereu surprinzator. Avea un succes nebun la femei. “De o femeie trebuie sa te apropii ca de un templu. Cu sufletul si trupul curat. Trupul femeii e o minune, trebuie adulat si nu pangarit.Doar asa ai sansa sa realizezi treimea: ea,tu si cufundarea in extaz….Metafora este o analogie. Comparat, comparant, proportie. Plotin spune magnific: metafora este mai mult suavitatea proportiei, decat proportia. Dragostea este suava…”.

Am avut si am cultul prieteniei.Un barbat are nevoie de prieteni daca are un drum de facut. Mihai e prietenul meu. Crede in armonie. Canta frumos.Ii place folclorul sub toate aspectele lui. Imi aduc aminte niste versuri ale unui cantec pe care-l canta: “Dusmanie,dusmanie, arza-te-ar focul de vie, ca de cand esti pe pamant, din gradina faci mormant..”. Poate acum, acolo sus, Mihai canta. Poate si danseaza. Singur. El si muntele. Ritmul pasilor lui, o mangaiere pentru mama Geea…(Va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: