Tu , Ardeal…
Mi-ai facut un dar
Un colind doinit
Un dor amortit
Si ma rog la munti
Muntii mei carunti
Ma rog la podis
La apa din Cris
Si la manastiri
Si la vechi iubiri…
Mandru joaca Petru-n rai
Mandru joaca si se-ntoarce
Raiu-i mandru, luminos….
Iar ma rog la ochi
Ochi fara deochi
Si ma rog la gura
Fara de stransura
Si ma rog la pleoape
Sa-mi doarma aproape
Pleoapa fetei mele
Descantec de jele
Sirag de margele
Rupere de stele….

Tu, Ardeal…

Dupa cum ati observat, stimatii mei cititori,scriu foarte rar despre politica pe blog.
Pentru ca gandurile mele bune pentru voi vin din alta zona, nu din zona politicii. Dar nu ma
pot abtine sa nu-l comentez pe acest domn, “lectura neterminata”. Despre Domnul Patapievici este vorba. Lecturi neterminate din fizica, lecturi neterminate din Sfintii Parinti, lecturi neterminate din Pitagora. Ar trebui ca stimatul domn care conduce Institutul Cultural Roman,sa stie ca ucenicii pitagoreici trebuiau un prim an de zile sa taca, si doar sa asculte. Dar si-a gasit respectivul domn sa vorbeasca despre o caseta despre Geoana in care “i se face sex oral”. Adica ii i-a luat cuiva fata (muia, in latina).Si ma gandesc la toti intelectualii de tip Jdanov, la Tismaneanu, la Ungureanu. Si in acelasi timp, ma gandesc la Mircea Vulcanescu si la Petre Tutea. Cum se poate se da cineva de dreapta fara sa ia in considerare macar acesti doi ganditori? Domnule Patapievici, licuriciul e mult mai aproape decat credeti. Iar despre Geoana, numai de bine, stiti dumneavoastra cu e cu imparatia cerurilor.

Fata din Lechinta
Si-a uscat catrinta
Pe un plop ‘plecat
Chiar pe creanga lui
Pe un dulce grui…
Am stat si-am pazit-o
Ca sa nu i-o fure
Vreun zmeu din padure
Sau un rug de mure
Sa nu i-o desire
Si nici un blestem
Ca de el ma tem
Sa nu i-o atinga
Nici cu mana stanga
Mana de deochi
Ce creste prin plopi…
Fata din Lechinta
S-a trezit in zori
In zori, zoriori
Si m-a sarutat
Rasplata mi-a dat
Un sir de margele
Sa imi stea pe piele
Si mi-a pus pe cap
Ca pe-un patrafir
Catrinta cu mir
Si m-am spovedit
De dor, de iubit.

Fata din Lechinta….

Principiul nedeterminarii a lui Heisenberg afirma ca pozitia si viteza unei particule nu pot fi cunoscute cu precizie simultan. Altfel spus, daca ii masuram pozitia , o sa-i schimbam viteza.Si reciproc. Nu intru in amanunte. Doar ca in formula nedeterminarii, apare o constanta. Constanta lui Planck. Daca eu, ca simplu alegator, ma consider o particula, centrele de putere vor sa-mi cunoasca pozitia.Doar la alegeri.Nu ii intereseaza viteza, ci doar pozitia fata de ele, in momentul alegerilor. Si vor trebui sa se raporteze la o constanta. Parafrazandu-l pe Feynmann, cred ca aceasta este constanta stupizeniei universale.Pozitia fata de candidati ,inmultita cu viteza de decizie, trebuie sa fie mai mare decat constanta stupizeniei universale .Problema e ca pozitia si viteza(in acest caz) sunt considerate (de catre candidati) pozitive, si, natural, finite. Numai ca stupizenia universala este infinita. Sa traiti definitiv.