Traian si Valeria Ilea – Mandrulita fata balaioara

more about "Traian si Valeria Ilea – Mandrulita f…", posted with vodpod

La Multi Ani tuturor celor care isi sarbatoresc astazi ziua numelui

Quand je t’aime -Demis Roussos

Quand je t’aime
J’ai l’impression d’etre un roi
Un chevalier d’autrefois
Le seul homme sur la terre
Quand je t’aime
J’ai l’impression d’etre à toi
Comme la rivière au delta
Prisonnier volontaire
Quand je t’aime
Tous mes gestes me ramènent
A tes lèvres ou à tes bras
A l’amour avec toi
Quand je t’aime
Il est minuit ou midi
En enfer au paradis
N’importe où mais ensemble
Quand je t’aime
Je ne sais plus si je suis
Un mendiant ou un messie
Mais nos reves se ressemblent
Quand je t’aime
J’ai des fleurs au bout des doigts
Et le ciel que je te dois
Est un ciel sans étoile
Quand je t’aime
J’ai la fièvre dans le sang
Et ce plaisir innocent
Me fait peur, me fait mal
Quand je t’aime
J’ai l’impression d’etre un roi
Un chevalier d’autrefois
Le seul homme sur la terre
Quand je t’aime
J’ai l’impression d’etre à toi
Comme la rivière au delta
Prisonnier volontaire
Quand je t’aime
Il est minuit ou midi
En enfer au paradis
N’importe où mais ensemble
Quand je t’aime
Je ne sais plus si je suis
Un mendiant ou un messie
Mais nos reves se ressemblent
Quand je t’aime

Vasile Conea – N-o fost tata langa mine

Dragu mi-e la veselie .Tinu si Mihaela Iancu

The last rose of the summer -Andre Rieu

Adrian Ivanitchi – Amintirea paradisului

more about "Adrian Ivanitchi – Amintirea paradisu…", posted with vodpod

Cind eram mai tinar si la trup curat
Intr-o noapte floarea mea eu te-am visat
Infloreai fara pacat
Intr-un pom adevarat

Cind eram mai tinar si la trup curat
Nu stiam ca esti femeie eu barbat
Linga tine cu sfiala m-am culcat
Si dormind eu am visat
Tu visind ai lacrimat.

Cind eram mai tinar si la trup curat
E trecuta vremea aceea de acum
Carnea noastra doar mai stie al ei parfum
Poamele ce-n pomi azi stau
Gustul carnii tale-l au
Si cad toate miine putrede pe drum
Fa-l sa fie doamne sfinte numai om
Pe acel care ne-a ispitit sub pom
Si cind pomul flori va da
Fa sa-i cada carnea grea
Cum cadea-va dupa cintec mina mea.

Imparitate.

Ma minti, suav.
Ma minti, zglobiu.
Eu inca tac
Dar sigur stiu
Ma minti.
Pe noptiera am vazut
In vasul purpuriu,din lut
Arginti.
Or fi treizeci? E greu de spus
Desi nu cred
Treizeci, e pretul lui Isus.
Dar zornaiau, cum ar fi trei
Imparitate cu temei.
Ce dimineata trista, austera
Cu niste-arginti
Lasati pe noptiera…

Florica Duma – Lica Samadau(Moara cu noroc 1955) – Trilulilu Video Muzica

more about "Florica Duma – Lica Samadau(Moara cu …", posted with vodpod

In the deathcar.Goran Bregovic.

Un vant urlator suiera in noapte
Cainele meu maraie in intuneric
Ceva ma trage afara
Sa merg aiurea in cerc
Stiu ca tu ai timp
Pentru ca tot ce vreau eu
Tu vei face…

In masina mortii, suntem vii…

A bowling wind is whistling in the night
My dog is growling in the dark
Something’s pulling me outside
To ride around in circles
I know that you have got the time
Coz anything I want, you do
You’ll take a ride through the strangers
Who don’t understand how to feel
In the deathcar, we’re alive
In the deathcar, we’re alive

I’ll let some air come in the window
Kind of wakes me up a little
I don’t turn on the radio
Coz they play shit, like… You know
When your hand was down on my dick
It felt quite amazing
And now that, that is all over
All we’ve got is the silence
In the deathcar, we’re alive
In the deathcar, we’re alive
So come on mandolins, play

When I touched you
I felt that you still had your baby fat
And a little taste of baby’s breath
Makes me forget about death
At your age you’re still joking
It ain’t time yet for the choking
So now we can own the movie and see each other truly
In the deathcar, we’re alive
In the deathcar, we’re alive
I want to ear some mandolïns

Odakle Si Sele.Andreea Voica si Deian Galetin.

Minerva.Episodul zece. Puiutzul.

Reamintesc cititorului ca Minerva a fost mama mea. Ce-a care l-a asteptat pe viitorul meu tata sa se intoarca din puscariile comuniste si poate nu numai comuniste.Ca la putere in afara de romani erau si alogeni…dar asta este alta poveste, Cititorule, iti marturisesc cu toata sinceritatea, ca acolo, in munti,am invatat multe. Acum, tu, care esti un om scolit, o sa ma intelegi mai bine….In limbajele de programare se lucreaza cu clase. Clasa este un fel de arhetip,pe care il poti instantia in mai multe ipostaze, de fiecare data cu alti parametri. Instantele le poti ucide, sau se pot ele sinucide, dar clasa ramane. Acum,dupa ani, imi dau seama ca dragostea este o clasa divina.O putem instantia sub multe ipostaze, dar ea ramane. Si acum am sa va spun povestea puiutzului… Nu am spus-o nimanui pana acum…Aveam 17 ani,abia ma naravisem la mirosul de catrintza…Eram in vacanta, nu mai mergem de mult cu vitele in padure, aveam alte insarcinari in gospodarie. Tin minte si acum, era intr-o zi de vineri, si i-am spus mamei ca ma duc eu cu animalele in padure. Rex, lupul meu credincios, abia astepta.Alerga vesel in fata mea ,toata lumea era a lui…Am intalnit pastorii, baieti si fete din sat, sub culmea varfului Dealul Mare, la Fagutz. Era o zi calma de vara, m-am asezat la umbra unui fag si am adormit. cand m-am trezit, aproape se insera. In poiana nu mai era nimeni decat vitele mele. Cred ca ceilalti uitasera de mine. Dar mai era totusi, cineva. Mai era Puiutzul. Asa ii spunea toata lumea,, Puiutzul. Puiutzul era o fata care avea cred 16 ani, cu trup baietos si cu ochi ciudati. Ochi de vulpe care irizau in galben, ca frunza padurii in toamna. Nu vorbisem de multe ori. Dar am auzit-o cum ma striga, cred ca ea m-a trezit….”Ajuta-ma, te rog, nu pot sa calc..Cred ca mi-am rupt piciorul…”.Buimacit, am mers la ea, si am vazut ca un picior i se umflase…I-am zis sa se linisteasca, ca o voi duce eu acasa…Era un drum de 5-6 kilometri pe care trebuia sa-l strabatem…Am adunat vacile in fata noastra, si am pornit…dar nu putea sa calce….Si i-am spus ca o sa o duc in brate, ca altfel nu am cum…s-a imbujorat dar nu a spus nimic. Am luat-o in brate, parul ei se intalnea cu parul meu…ii simteam trupul usor, cu miros de salbaticiune…Seara se lasa implacabil…din cand in cand ma privea…lasandu-si capul pe spate…si spunandu-mi sa ma opresc daca am obosit…Daca nu am uitat vreodata niste sani,au fost sanii ei, care m-au apasat si m-au mangaiat tot drumul….Am ajuns cu bine acasa. Puiutzul s-a facut bine. Am aflat ca s-a maritat pe undeva prin Banat.Intotdeauna cand Dumnezeu mi-a oferit sansa sa iubesc, mi-am amintit de acest drum initiatic, aproape. Si am incercat sa regasesc inocenta Puiutzului….Si a mea…

Dialog.Scurt dialog.

Poetule, esti in stare sa-mi cumperi o haina de blana?…Nu…deocamdata nu…Dar poti pune intrebarea unui manelist…

buna dimineata, nana.Florica Duma.

Trecui aseara prin codru.Bujorel Tulea.Varfuri.

Trecui aseara prin codru
Si-am atins frunza cu clopu
Frunza jos nu o picat
Numa un pic s-a leganat
Codrule sa n-ai manie
Ca ti-am atins frunza tie
Si-am ajuns in sat cu soare
Si vazui ca-i sarbatoare
Lumea era imbracata
Cu haine trase pe spata
Pe spata si pe fustei
Cum poart-ardelenii mei
Ma uitai oleaca bine
Care fata ar fi de mine
Si-alesei una frumoasa
Si-am s-o iau la mine acasa
Ca sa fac nunta aleasa
La umbra de codru deasa

Pentru ca te-am prins de brau.Bujorel Tulea.Varfuri.

Pentru ca te-am prins de brau
Ti-am taiat un lan de grau
Pentru ca mi-ai dat gurita
Ti-am facut graul pecita
Pentru ca te-am prins de barba
Ti-am facut graul gireada
Pentr-un strop de sarutat
Graul ti l-am treierat
Pentru tine mandra mea
Multe-n lume as facea
Dar mi-e greu de gura lumii
Ca ma latra ca si cainii.

Dragi mi-s mie caii suri. Bujorel Tulea. Varfuri.

Dragi mi-s mie caii suri
Si mandruta din Varfuri
Si muzica ardeleana
Si mandruta varfureana
Ma duceam seara la ea
Luna calea-mi lumina
Legam calul de un tei
Ma pierdeam in ochii ei
Zis-o tata cata mine
Ca bate ca pe-un caine
Daca nu spun mandrele
Unde-mi petrec noptile
Sa ma lege si de-un prun
Pe cea din Varfuri n-o spun
Si-acuma pe inserate
Din copita murgul bate
Si necheaza prin gradina
Eu n-am somn si n-am hodina
Pana nu m-oi duce iara
La mandra de asta vara.

Calugarul din vechiul schit. Jean Moscopol.

Calugarul din vechiul schit
O zi la el ne-a gazduit
Si de-ale lumii am vorbit
Si de-amor si de amor mi-a povestit.

Si cand sa plec am intrebat
“Ce dor ascuns te-a indemnat
Sa-ti cauti loc printre sihastrii?”
El mi-a raspuns: “Doi ochi albastri.”

Calugarul din vechiul schit
De-atata dor a-nnebunit
Si prin ai sai prieteni buni
Trecu la casa, trecu la casa de nebuni

Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a si murit
L-au plans nebuni, l-au plans sihastrii
Dar cel mai mult doi ochi albastri.

Roata motilor. Valeria si Traian Ilea.

Ultima scrisoare.Mihai Beniuc(Sebis, Arad).

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nici un cuvînt nu-mi spune, că-i o formă.
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă.
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult, în drumul tău nu am să ies.
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată.
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.

A fost, desigur, numai o greşeală.
Putea să fie mult – nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.

Şi totuşi…, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinţă-a ta de lut,
Simţeam în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă.
Şi-ngenunchiate rânduri, submisiv.

La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
Să le întinzi cu zîmbet liniştit
Spre sărutare, adorata dreaptă,
‘Nainte de-a se şterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă roză auroră,
De ne-nţeles…, de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti,
Din întîmplare, rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: “Eşti ca oricare”,
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat, de pofte, tăul
Ce-l ţine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi ne-ntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt,
Iar lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubită, ca-ntr-un colţ de cer.
O stea de seară blândă, şi senină.

Iar cînd viaţa va fi rea cu tine,
Când or să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine.
Vom fi acolo, singuri, amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţă legănată,
Te vei simţi ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine, din mormânt.

Şi de va fi să nu se poată trece,
Pe veci, pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.